Va aduc la cunostinta cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in ultimul an ,o intreaga enciclopedie despre desenele animate.Are doar 785 de pagini.E o lectura frumoasa pentru cei impatimiti si nu numai.
Candva am auzit de o carte,de niste povesti…Este vorba de Aventurile lui Habarnamsi ale prietenilor sai.M-am gandit sa impart cu voi bucuria lecturarii acestei opere.Voi va reamintiti de el ?
In 1957, apare cartea autorului Nicolai Nosov Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai, iar eroul Habarnam/Niznaika devine un adevarat Ostap Bender al copiilor. Nosov se refugiaza in literatura pentru copii si inventeaza o poveste, o lume utopica, povestita destul de didactic, dar in care plaseaza un erou neobisnuit, mai degraba un antierou, care va fi adorat de copii. Maturii il vor citi intr-o alta cheie.
Cine-i Habarnam? Stiu ca e cunoscut si peste hotare, iar pentru cei care nu-l stiu le voi spune citeva cuvinte. Imaginati-va un erou de poveste al anilor ’60, care nu e decit echivalentul „elementelor informale”, al celor numiti stiliaga. El e imbracat dupa ultimul racnet al modei, condamnata de oficialitati: poarta o sapca mare si albastra, pantaloni in stilul kanareika si o camasa portocalie, peste care atirna o cravata verde. El nu corespunde prototipului de erou cuminte si educat, care lupta pentru nu stiu ce idealuri. Ba din contra. Habarnam nu face eforturi pentru a invata sau a munci si nu prea intra in rindul „lumii bune”. El invata din mers, se adapteaza repede, e autodidact si se descurca de minune tot timpul. Este autentic, incearca, greseste si uneori reuseste. Nu este un erou perfect si poate de aceea l-am iubit atit de mult. Vesnicile certuri dintre Habarnam si Stietot seamana mai degraba cu ceea ce exista si era specific culturii sovietice: lupta dintre oficial si neoficial.
Muzica lui suna straniu, pictura lui e caricaturala si neinteleasa, caci nu are trasaturile artei „adevarate”. Cuvintele pe care le alege pentru rima nu au nimic de a face cu „realismul” ceea ce il supara pe Stietot. Cind Stietot aude ca in versul lui Habarnam el sare peste oita dupa ce a sarit peste riulet, este revoltat: „De ce spui neadevaruri despre mine?”, Habarnam ii raspunde: „Nu striga, e doar un cuvint ales pentru rima!”.
Ceea ce mie mi se parea extraordinar in aceasta poveste era ca m-a facut sa cred ca acea lume exista cu adevarat. De fapt, era o lume pe care, cind eram copil, o asteptam, trebuia numai ca cineva sa vina sa mi-o daruiasca, sa mi-o arate. Cind am citit-o prima data, totul mi s-a parut cunoscut, intim, iar personajele aveam impresia ca le stiam demult. Era o lume in care ma regaseam perfect; pe care o uitasem, si pe care Nosov mi-o reamintise.
Habarnam e copilul perfect care chiar daca nu reuseste de prima data, nu renunta si incearca din nou. Iar dupa ce reuseste, incearca noi lucruri. El depaseste stereotipurile si e mereu in cautare de noi experiente. Nu invata formule de succes pentru a reusi in viata, nu stie decit o cale, aceea de a fi creativ. Eroul nu este un tip calculat si echilibrat. (Vorba unui prieten: un magar mort este perfect echilibrat).”
Ploua ma ploua…Ia ghiciti ce faceau cand eram mic si ploua afara?cand eram mic mic…zic.Hai sa va zic sa nu muriti prosti…sau mai bine zis sa va reamintiti ca sigur ati avut si voi asa ceva.Ma uitam la DIAFILME.Ia sa vedem ce ne mai amintim despre ele…
Potrivit dicţionarului, diafilmul este un film fotografic ce conţine o suită de diapozitive pe o anumită temă, însoţite de un text explicativ, şi care se proiectează cu ajutorul unui proiector pe un ecran.
Diafilmele au fost folosite de către cadrele didactice atât în clasele primare cât şi în gimnaziu. Amuzante şi distractive, diafilmele au avut parte de popularitate printre elevi şi profesori deoarece ofereau foarte uşor şi destul de ieftin o posibilitate de a urmări şi învăţa văzând şi ascultând.
Diafilmul era o fâşie de 35 mm ce conţinea între 30 şi 50 de imagini aranjate secvenţial. Proiectarea unui diafilm dura înre 10 şi 20 de minute, depinzând de cum erau narate sau proiectate. Diafilmele veneau deseori cu un ghid de utilizare (nu şi în România) putând fi folosite atât în spaţii proprii cât şi într-o clasă.
Prima oara cand am vazut diafilme a fost prin vecini,eram micut..dupa cateva vizite pe la ei am inceput sa fac crize ca vreau si eu..asa mi-au cumparat ai mei primul proiector si primele diafilme.Daca tin minte erau Harap Alb si Motanul incaltat.Dupa cateva zile ma plictiseam de ele si faceam schimb cu vecinii.Parintii se crizau..noi iti luam tie nu la altii..bla bla…pana la urma ne intelegeam .
Imi amintesc ca am ars cateva aparate…de la prea multa folosire .
In Romania productia de diafilme era facut de Animafilm.
Mai are cineva asa ceva?Modelul ca asta am avut si eu.Cat de bine se vedea pe usa de la dulap…
Asta e asa pentru inceput…o mostra din ce am gasit
10 diafilme din copilarie
,o intreaga enciclopedie despre desenele animate.Are doar 785 de pagini.E o lectura frumoasa pentru cei impatimiti si nu numai.
Ploua ma ploua…Ia ghiciti ce faceau cand eram mic si ploua afara?cand eram mic mic…zic.Hai sa va zic sa nu muriti prosti…sau mai bine zis sa va reamintiti ca sigur ati avut si voi asa ceva.Ma uitam la DIAFILME.Ia sa vedem ce ne mai amintim despre ele…
Entries (RSS)