De aproape o luna nu m-am mai putut ocupa de blog asa cum mi-as fi dorit,are de suferit doar pentru ca eu nu ma simt bine.Norocul lui ca nu e o persoana ca altfel iesea nasol.Starea mea din ultimii ani poate fi observata cel mai bine in desenul de mai jos cu Scooby-Doo(ca doar o fotografie face cat 1000 de cuvinte ,nu?)
Mereu am sperat ca o sa fie mai bine,asa voi face si acum.Ca o sa fie mai bine si ca o sa iasa un lucru mai bun.Aveam si eu ceva pe suflet..si am zis .
Sa ne vedem cu bine de partea cealalta..in copilarie.
Candva,demult,tare demult,am intrat si eu in clasa a 5-a,am trecut la de o singura invatatoare la o gramada de profesori.Toate bune si frumoase,ne-am obisnuit si cu asta.Odata cu gimnaziul si gramada aia de profesori au venit si orele pe care le predau ei.Cel mai dus cu vaca era profesorul de atelier,Antonash,asa ii ziceam.Unii ii ziceau maistrul.Aveam doar doua ore la care ne deplasam din clasa,la laboratorul de biologie si la atelier.Atelierul era la subsolul scolii,destul de mare,cu multe bancuri de lucru(pline cu o pile de toate felurile si marimile,ciocane,baroase,surubelnite,sule,vaselina,burghie..si tot felul de d-astea),nu semana cu nimic din ceea ce era in toata scoala,plin de tevi groase si subtiri..cred ca deasupra erau baile(budele)...In primele cateva luni de intrat in atelier a trebuit sa ne obisnuim cu un miros intepator,nu stiu sa dau un exemplu,dar era imputit,dar care daca te obisnuiai cu el…era halucinogen,la fel ca noxele de la camioane…
Primul lucru pe care l-am facut cand ne-a bagat acolo,ne-a pus sa scriem…de ne-au iesit ochii,lucruri interesante pana la urma pe care ar fi trebuit poate altii sa ni le predea,la inceput am invatat despre istoria orasului,apoi toti muntii care ne inconjurau,apele pe care le aveam si care izvorau de la noi,apoi despre fauna si flora.In fine,lucruri care chiar ne-au folosit din scoala,printre putinele pe care le aplic la serviciul pe care il am acum.Profesorul fuma in atelier Carpati d-ala nenorocit fara filtru,pe care il tinea intr-un pachet de Kent.
Abia dupa o vreme am inceput sa si lucram la ceva,unul din cele mai misto lucruri care mi-au placut din scoala,poate cel mai indragit,am invatat sa traforez.Ne-a luat pe fiecare in parte,ne-a aratat cum sa tinem manerul traforajului,cum sa punem panzele,cum sa le reglam.Cand se incalzea panza o dadeam cu sapun,si lucram mai cu spor ca sa dam viata personajelor pe care le traforam.Eu imi copiam imaginile pe care le traforam de pe pungile de pufuleti,din albumele cu abtibilduri si din vechile carti cu povesti,sau ma milogeam pe la vreunu mai talentat la desen sau la tata ca sa imi faca cate un model mai reusit.Imi amintesc ca dadeam mai multi bani pe panzele alea si pe placaj decat pe pixuri si caiete.Mereu aveam un set de rezerva.
Imi pare rau ca nu am pastrat nici un model(le-a pus mama bine..de tot)…sau poate cine stie,o mai fi vreunul prin beci…dar promit ca daca o sa ajung pe la scoala o sa trec prin laborator si o sa fac cateva poze.Acolo stiu sigur ca sunt cateva modele facute de mine…am luat nota 10 pentru ele .
Pana una alta am gasit niste modele de traforaj facute de unii ceva mai talentati decat mine .
Aveam o replica care acum mi se pare putin aiurea pe care o foloseste si astazi lumea…traforaj viteza.
Maistrul Antonas avea si un bat,cu care ne altoia din cand in cand,cand faceam galagie sau cand il luam la misto..il chema Nicusor,facut din alun.Stia o gramada de glume,cu el puteam barfi pe toata lumea,ne zicea si el ce stia de unu si de altul.Chiar daca faceam si prostii cand eram acolo am invatat multe lucruri despre viata in general.El este unul din putinii oameni pe care i-am intalnit in scoala si care chiar merita respectat.
Initial postul am vrut sa il scriu doar despre traforaj,dar cred ca am gasit defapt ce era mai important,omul.
Am ratacit printre amintiri luminoase si prezenturi mai intunecate decat noaptea insasi;am inaintat cu greu sperand sa aflu un viitor-nu unul luminos,ori plin de glorie,ci un simplu Viitor. Cand mi se parea ca il zaresc,ca ma apropii de el si ca il voi putea atinge curand daca voi alerga, ma prindea de mana ori de un picior,o amintire ori un prezent netrebnic. Asa sa fie de acum viata mea oare: doar cu trecuturi si prezenturi?
Ma retrag pentru o clipa din aceasta tornada fara sens,aici,in gradina,departe de vanturi si ploi,departe de trecuturi si prezenturi,fara vise despre Viitor.Ma intihnd pe o banca si plang toate lacrimile ce mi-au ramas,toate lacrimile ce nu au vrut s afie planse pana acum. vreau sa pastrez doar zambetul pe chip,un zambet stirb ce-i drept dar care-mi tradeaza inca,bucuria ca exist!….
Ma uit la cum sunt benzile astea desenate…si cat de faine sunt.Culori,idei,prezentare…
Poate o sa le gasesc pe undeva de downloadat…inca nu dau bani pe asa ceva.
Daffy Duck has purchased all the cheese in Mexico! Now it’s up to Speedy to get some in order to feed his hungry mouse brethren. It’s a battle for the fromage, with the lives of the Mexican mice population hanging in the balance!
Series: LOONEY TUNES
Publisher: DC
Hero: Looney Tunes – DC
Pub. Date: Apr 07, 2010
Writer: Sam Agro, Bill Matheny ,
Artist: Robert Pope, Scott Mcrae, David Alvarez, Mike Decarlo,
Cover: Vincent Deporter,
Featured Heroes: Looney Tunes, Comics For Kids,
Type: Comics
Ea este nepotica mea Andreea..si azi a facut un an..de cateva zile merge si in picioare.Copilasii astia sunt,cred,singurele motive pentru care chiar merita sa mergi mai departe.
Copii sunt rai,sunt irationali si orgoliosi,sunt condusi de instincte animalice..mai ceva ca adultii…care vine vorba se mai abtin.
1.De cateva luni m-a batut un gand.Lumea a inceput sa ma barfeasca ca am inceput sa scriu..sau am incercat sa scriu pe blogul asta despre copilarie.Poate ca nu sunt cel mai matur om..sau poate ca sunt mai mult decat trebuie,dar asta e alta problema.Doar ca m-a atins si nu mi-a convenit.Si ca sa dau motive adevarate…o sa ma razbun..ca doar asta fac copii nu ? sau m-am razbunat destul in anii care au trecut?
Era sa uit..oamenii mari nu fac lucruri serioase.
2.Altcineva..te mai uiti la desene animate..ai timp sa te bucuri?…raspuns,am alte lucruri mai importante de facut…
exista ceva mai important decat sa traiesti si sa fi bucuros ca un copil?raspundeti voi
Nu am ascultat niciodata de nimeni,nici nu o voi face probabil,chiar daca in aparenta poate mai las si de la mine(da,sunt prea ambitios..si nu e bine).Nu ascultati de ceilalti..fiti ceea ce sunteti .
Azi am o stare…de sinceritate maxima..asa ca pentru orice,doar ziceti..si va raspund sa tineti minte mereu
Vreau doar sa zic sa aveti grija de visele si pasiunile voastre,la orice varsta,oricand si sa nu renuntati la nimeni pentru ele,poate doar pentru mine.Ele sunt cele care va definesc ca fiinta..poate chiar ca persoana..nu sunt acelasi lucru daca va intrebati.
Traiti viata pe care o aveti ca pe o vesnica copilarie.Sa fi mare nu are chiar asa de multe avantaje..poate doar sexul si ca nu trebuie sa asculti de parinti.
Nu mi-a placut niciodata primavara…poate pentru ca aici la mine de obicei trecem direct de la iarna la vara.
O primavara frumoasa sa aveti ..abia acum a venit..
Mi-am amintit azi de ce mai faceam pe la scoala…si mi-am amintit de lapte gros.Astazi nu stiu daca se mai practica..copii sunt mai fragili..au altceva de facut…
Jucam si cand eram mai mic..dar nu prea avea farmec..pentru ca ma cocosau aia mai mari.
De aceea,apogeul la lapte gros l-am avut in liceu,cand eram inalt,slab..dar totusi destul de puternic .Sunt curios care mi-ar rezista acum…
Jocul in sine nu are cine stie ce reguli,trebuie sa fie destui jucatori(cei mai vanjosi,sanatosi…si cu o anumita doza..cat mai mare de nebunie)…macar 7 ..ma gandesc,cu cat mai multi cu atat e mai interesant.Unul ..cel mai pricajit (sau cel mai norocos) tine pernita,locul unde se punea capul..ca o proptea…,dupa se fac 2 echipe,se trage la sorti care sta si care sare.De obicei cel care castiga alegerea,dorea sa sara…Jocul incepea…era un text cand incepea sa alerge ca sa se stie ca vine…LAPTE GROOOS…
Imi amintesc ca la scoala inchideam usa de la clasa..si jucam cu orele,se rugau profesorii sa ii lasam in clasa .Trebuie precizat ca jocul(cel putin aceleasi echipe) nu dura prea mult..dupa 2-3 ture…sigur cineva se retragea..cu dureri,cucuie,julituri si alte copilarii .Ma gandesc daca aveam si niste ciocate..sau ceva cu calcaie ascutite… )
P.S.Echipa mea castiga mereu…inca nu-mi dau seama de ce .
Oricum una peste alta,cuvintele nu au nici un farmec…sa vedem imaginile si sa ne reamintim…(aceasi locatie aveam si noi in clasa…exact..doar ca noi mutam toate bancile in spatele clasei..)
Ca orice om care se considera inca copil…ma joc pe calculator.Stiu cat de nociv a fost calculator in fata unei copilarii frumoase..cum am avut noi astia mai vechi.Pana una alta vroiam sa va arat cum arata si ce am pe caracterul din Lineage.
Ca de obicei am riscat..daca pierdeam se duceam naibi 2-3 de ani pierduti..dar asa am un arc,cel mai bun arc(Dynasty Bow) de pe server deocamdata(fara alte imbunatatiri).Nu ma ajuta cu nimic,o sa ma las de joc probabil…dar e o bucurie chiar si asta,asa ca trebuia sa ma bucur si eu cumva.
.
.
.Copilasii astia sunt,cred,singurele motive pentru care chiar merita sa mergi mai departe.
.
Entries (RSS)